Se vorbeste
tot mai des de învățarea pe parcursul întregii vieți, dar oare cum stă România
la acest capitol?
În perioada
2007-2011, in tara noastră nu s-au făcut progrese semnificative privind
participarea adulților cu vârste între 25-64 ani la învățarea pe parcursul
întregii vieți, ponderea acestora înregistrând o ușoară creștere, de la 1,3% în
2007 la 1,6% în 2011. Alături de Bulgaria (1,2%), România ocupă ultimele locuri
între țările UE la acest indicator. În aceste condiții, România se află încă
departe de ținta europeană pentru anul
2020 proiectată la o pondere de 15%.
Analiza
socio-economică în domeniul educației și formării profesionale a evidențiat o
serie provocări privind atingerea țintei stabilite de România pentru anul 2020:
- cele mai
scăzute ponderi de participare la formarea profesională continuă se
înregistrează în cazul persoanelor cu nivel redus de educație și calificare
profesională, a celor care lucrează în companii mici cu sub 10 angajați și a
celor cu vârste de peste 40 de ani;
- discrepanțe
pe medii de rezidență și pe sexe (în defavoarea mediului rural și, respectiv,
în defavoarea persoanelor de sex masculin).
Principalele bariere în calea
participării la formarea continuă sunt:
- stimulente
financiare limitate pentru individ, dar și pentru angajator,
- informarea
limitată a populației cu privire la ofertele de formare,
- lipsa de
flexibilitate a ofertelor de formare existente,
- accesul
limitat la sistemul de recunoaștere și validare a învățării dobândite în
contexte informale și nonformale.
Analiza
socio-economică a semnalat și nevoia de profesionalizare a practicienilor
(formatorilor). Este necesar un sistem adecvat de formare continuă a
personalului care activează în domeniul formării profesionale, sistem care să
conducă la consolidarea prestigiului profesional și atractivității acestei
profesii.
Imbunătătirea sistemului
de educatie a adultilor presupune si o diversificare a rolurilor personalului
din educația și formarea profesională a adulților, cum ar fi facilitatori
online, mentori, coach, consilieri de carieră, evaluatori de competențe,
designer de formare, ș.a.,
care să răspundă adecvat nevoilor din ce în ce mai diverse ale potențialilor
beneficiari de programe de educație și formare a adulților.
Conform
analizei socio-economice, principala provocare cu privire la evaluarea și
certificarea competențelor dobândite în contexte informale și nonformale o
reprezintă dezvoltarea capacității instituționale de administrare și gestiune a
centrelor și a personalului care deservește centrele de evaluare și certificare
a competențelor. Acoperirea geografică restrânsă a centrelor, precum și
concentrarea acestora în doar două regiuni de dezvoltare indică nevoia de a
acoperi un număr mai mare de potențiali beneficiari care să poată avea acces la
astfel de servicii. De asemenea, sunt necesare măsuri de informare a potențialilor
beneficiari cu privire avantajele procesului de evaluare și certificare, mai
ales în rândul acelora care au nivel mai scăzut de calificare și pentru care
evaluarea și certificarea competențelor ar putea deveni o șansă reală pentru
îmbunătățirea situației acestora pe piața muncii.
Accesul la
INTERNET și la activități culturale crează contexte reale de dobândire a unor
abilități și competențe ale populației, cu impact asupra interesului pentru
învățare și formare continuă pe parcursul întregii vieți. În ultimii 5 ani se
constată că în România s-au creat premisele pentru creșterea accesului populației
la informare și obiective culturale, tot mai multe gospodării, dar și unități
de învățământ fiind conectate la INTERNET.
Dacă sunteti
interesati să aflati informatii “la zi” despre cursurile de calificare
organizate in România accesati site-ul www.e-calificare.ro
