Participarea românilor la învățarea pe parcursul întregii vieți

Se vorbeste tot mai des de învățarea pe parcursul întregii vieți, dar oare cum stă România la acest capitol?

În perioada 2007-2011, in tara noastră nu s-au făcut progrese semnificative privind participarea adulților cu vârste între 25-64 ani la învățarea pe parcursul întregii vieți, ponderea acestora înregistrând o ușoară creștere, de la 1,3% în 2007 la 1,6% în 2011. Alături de Bulgaria (1,2%), România ocupă ultimele locuri între țările UE la acest indicator. În aceste condiții, România se află încă departe de ținta europeană pentru anul 2020 proiectată la o pondere de 15%.

Analiza socio-economică în domeniul educației și formării profesionale a evidențiat o serie provocări privind atingerea țintei stabilite de România pentru anul 2020:

- cele mai scăzute ponderi de participare la formarea profesională continuă se înregistrează în cazul persoanelor cu nivel redus de educație și calificare profesională, a celor care lucrează în companii mici cu sub 10 angajați și a celor cu vârste de peste 40 de ani;

- discrepanțe pe medii de rezidență și pe sexe (în defavoarea mediului rural și, respectiv, în defavoarea persoanelor de sex masculin).

Principalele bariere în calea participării la formarea continuă sunt:

- stimulente financiare limitate pentru individ, dar și pentru angajator,

- informarea limitată a populației cu privire la ofertele de formare,

- lipsa de flexibilitate a ofertelor de formare existente,

- accesul limitat la sistemul de recunoaștere și validare a învățării dobândite în contexte informale și nonformale.

Analiza socio-economică a semnalat și nevoia de profesionalizare a practicienilor (formatorilor). Este necesar un sistem adecvat de formare continuă a personalului care activează în domeniul formării profesionale, sistem care să conducă la consolidarea prestigiului profesional și atractivității acestei profesii.

Imbunătătirea sistemului de educatie a adultilor presupune si o diversificare a rolurilor personalului din educația și formarea profesională a adulților, cum ar fi facilitatori online, mentori, coach, consilieri de carieră, evaluatori de competențe, designer de formare, ș.a., care să răspundă adecvat nevoilor din ce în ce mai diverse ale potențialilor beneficiari de programe de educație și formare a adulților.

Conform analizei socio-economice, principala provocare cu privire la evaluarea și certificarea competențelor dobândite în contexte informale și nonformale o reprezintă dezvoltarea capacității instituționale de administrare și gestiune a centrelor și a personalului care deservește centrele de evaluare și certificare a competențelor. Acoperirea geografică restrânsă a centrelor, precum și concentrarea acestora în doar două regiuni de dezvoltare indică nevoia de a acoperi un număr mai mare de potențiali beneficiari care să poată avea acces la astfel de servicii. De asemenea, sunt necesare măsuri de informare a potențialilor beneficiari cu privire avantajele procesului de evaluare și certificare, mai ales în rândul acelora care au nivel mai scăzut de calificare și pentru care evaluarea și certificarea competențelor ar putea deveni o șansă reală pentru îmbunătățirea situației acestora pe piața muncii.

Accesul la INTERNET și la activități culturale crează contexte reale de dobândire a unor abilități și competențe ale populației, cu impact asupra interesului pentru învățare și formare continuă pe parcursul întregii vieți. În ultimii 5 ani se constată că în România s-au creat premisele pentru creșterea accesului populației la informare și obiective culturale, tot mai multe gospodării, dar și unități de învățământ fiind conectate la INTERNET.

Dacă sunteti interesati să aflati informatii “la zi” despre cursurile de calificare organizate in România accesati site-ul www.e-calificare.ro

Particularitatile invatarii la adulti

În ciuda adevărului aparent, învăţarea adulţilor este un domeniu relativ nou de studiu. Domeniul învăţării adulţilor a fost abordat pentru prima dată de Malcom Knowles. El a identificat următoarele caracteristici:

·   Adulţii sunt independenţi şi motivaţi. Ei nu participă la un curs fiindcă sunt îndrumaţi sau “impinsi de la spate” de cineva. De aceea cei care ii instruiesc trebuie să fie facilitatori pentru ei, şi să-i directioneze spre activităti care sunt in concordantă interesul lor. Formatorii trebuie să le arate participanţilor modul în care cursul îi ajută să-şi atingă obiectivele.

·  Adulţii au acumulat o bază de cunoştinţe şi experienţe de viaţă în care sunt incluse şcolarizarea anterioară, activităţi legate de muncă precum şi responsabilităţi familiale. Ei au nevoie să lege învăţarea de această bază de cunoştinţe/experienţe. Formatorii trebuie să “extragă” din experienţa şi cunoştinţele participanţilor pe cele relevante pentru tema propusă. Ei trebuie să relaţioneze teoriile şi conceptele cu participanţii şi să recunoască valoarea experienţei acestora pentru învăţare. 

·     Adulţii sunt orientaţi către scop. Când se înscriu la un curs ei ştiu ce obiective vor să atingă. Prin urmare ei apreciază un program de instruire care e bine organizat şi are elemente clar definite. Formatorii trebuie să le arate participanţilor cum îi va ajuta acest curs in atingerea obiectivelor proprii.

·     Adulţii caută relevanţa. Ei trebuie să vadă motivul pentru care trebuie să înveţe ceva. Ceea ce învaţă trebuie să aibă valoare pentru ei şi să fie aplicabil la locul de muncă sau în alte activitati pe care le desfaşoară. Prin urmare, formatorii trebuie să identifice obiectivele participanţilor adulţi înainte de începerea cursului.

·     Adulţii sunt practici concentrându-se pe acele aspecte ale unei lecţii care le sunt cele mai folositoare la locul lor de muncă. Ei pot să nu fie interesati de cunoştinţe doar de dragul cunoştinţelor. Formatorii trebuie să le comunice în mod explicit participanţilor cum le va folosi această lecţie in activitatea lor.

·      Ca toţi cei care învaţă adulţii au nevoie de respect. Chiar dacă nu sunt experti in domeniul in care se instruiesc adulţii au adeseori o bogată experientă de viată. De aceea aceştia trebuie trataţi ca egali în experienţe şi cunoştinţe şi trebuie să li se permită să-şi exprime opiniile în mod liber.

Mergand mai departe, in educatia adultilor ar trebui să tinem cont de următoarele principii ce rezultă în mod direct din acele diferenţe dintre pregătirea adulţilor şi cea a copiilor dupa Robert W. Lucas:

-  Legarea instruiri de locul de muncă;

-  Conceperea programului astfel incat să fie  antrenant;

-  Tratarea cursanţilor ca adulţi;

-  Aprecierea cunoştinţele şi experienţa participantului;

-  Implicarea participanţilor în activităţi;

-  Păstrarea unei atitudini flexibile şi adaptabile;

-  Crearea unui mediu ambiant motivaţional şi funcţional.

Ori din ce punct de vedere am analiza educatia adultilor, ea se raportează mereu la capacitătile de invătare ale acestora. De aici si unul din principiile fundamentale ale educatiei permanente: a invăta să fii capabil să inveti, să-ti dezvolti la maximum capacitătile.

Particularitati ale managementului educational

Managementul desemnează stiinta, arta si tehnica de a conduce intr-un mod eficient activitătile desfăsurate pentru atingerea unor obiective.

Managementul educational este stiinta si arta de a pregati resursele umane, de a forma personalitati potrivit telurilor urmărite de societate si acceptate de individ. Managementul educational este o stiintă utilă celor implicati in procesul de invătămant pentru a fi eficienti si productivi in relatiile educationale, in stimularea transformării la nivelul personalitatilor, atat a elevilor, cat si a cadrelor didactice. El reprezintă o  metodologie de abordare integrată si strategică a activitatii de educatie si a ansamblului de principii, functii si norme de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ.

Managementul educational tratează diferentiat modul de actiune in functie de nivelul la care este aplicat, respectiv:

- macro: la nivelul sistemului de invătămant, regăsit in politicile educationale nationale, europene (management la nivel de minister sau inspectorate);

- intermediar: la nivelul institutiilor scolare (managementul unitătii de invătămant);

- micro: la nivelul clasei de elevi (managementul educational al clasei de elevi).

Dacă la nivel macro mamagementul este asigurat  atat de politicieni cat si de cadre didactice la nivel intermediar si micro, managementul educational este asigurat numai de cadrele didactice. In toate legislatiile educationale europene este prevazut ca directorul scolii sa fie cadru didactic. Există totusi si o exceptie in cazul educatiei adultilor organizată de către formatori autorizati, caz in care de cele mai multe ori conducătorii sunt manageri dar nu si cadre didactice.  

Managementul sistemului educational si al institutiilor de invătămant cuprinde: definirea obiectivelor sistemului educativ, asigurarea cadrului legislativ-normativ, proiectarea retelei institutionale, elaborarea tematicii invătării, formarea personalului de conducere si instruire, elaborarea principiilor de evaluare monitorizarea si corectarea sistemului de invătămănt.

Managementul clasei înseamnă a utiliza un set de instrumente de gestionare a relaţiilor dintre profesori şi elevi pe de o parte, şi dintre elevi pe de altă parte. Acest set de instrumente este oferit profesorilor şi învăţătorilor pentru a le facilita munca şi pentru a-i ajuta să construiască un mediu de muncă sănătos.

Managementul clasei se concentreaza pe atingerea urmatoarelor obiective:

- reducerea stresului pe care îl presupune munca în şcoală, prin gestionarea eficientă a problemelor de disciplină şi a relaţiei cu elevii.

- protejarea sănătatii emoţionale a copiilor şi asigura dezvoltarii armonioase.

In cazul educatiei adultilor aceste obiective isi pierd din importanta deoarece stresul lectorilor este redus in cazul relatiei cu adultii iar problema sănătatii emoţionale a adultilor instruiti dispare.

In schimb apar probleme de altă natură datorită dificultatilor pe care uneori adultii le au in asimilarea informatiilor.

De ce e necesara instruirea angajatilor ?

In ziua de azi cand toata lumea e preocupata sa reduca costurile foarte multi manageri considera ca instruirea angajatilor este mai degraba un lux decat o necesitate competitivă şi strategica. Foarte putini inteleg ca o firma nu devine competitiva doar prin reducerea numarului de angajati si in unele cazuri diminuarea salariilor angajatilor ramasi ci prin cresterea performantelor angajatilor firmei. Diminuarea numarului de angajati si taierea salariilor produce pe termen scurt un efect pozitiv in bugetul de venituri si cheltuieli al firmei in sensul cresterii profitabilitatii, dar pe termen lung e posibil ca efectul sa fie tocmai invers ca urmare a diminuarii vanzarilor.

Atunci cand problematica instruirii angajatilor este discutata la un simpozion sau la o intrunire a oamenilor de afaceri toti afirma ca instruirea este importanta, dar multi manageri, atunci cand sunt intrebati de ce in ultimii ani nu s-a organizat nici un curs de instruire pentru angajatii firmei, gasesc justificari de genul:

- dacă ne instruim angajaţii şi acestia pleacă ulterior?;

- pe perioada participarii la cursurile de instruire personalul nu isi va indeplini corespunzator sarcinile si ca urmare procesul de productie va fi grav afectat;

- angajatii nostri invata „din mers” de la personalul de conducere si nu e necesara organizarea de cursuri;

- compania nu are deocamdata definitivat planul de instruire al personalului dar in curand acesta se va definitiva si vom incepe activitatile de instruire;

- succesul companiei noastre nu este legat de cursurile de dezvoltare a angajatilor.

Atunci cand apar astfel de justificari, in mod evident managerul firmei nu acorda o importanta prea mare activitatii de instruire a personalului.

Ceea ce managerii ar trebui sa inteleaga este ca în peisajul de afaceri de astăzi activitatea de instruire nu este doar o chestiune de supravieţuire, ci este ceea ce separa companiile performante de cele care sunt in pragul falimentului. Instruirea este mai mult decat construirea de abilităti si cunostinţe ale fiecarui individ din echipa, ea fiind una din caile spre succes.

Companiile care au investit în formarea profesională au declarat următoarele beneficii: 

- fluctuatie redusa a personalului: atunci când oamenii stiu că o companie acorda importanta dezvoltarii personale acestia sunt dispusi să rămână cu această in companie pentru o perioadă mai lungă de timp.

- alinierea la obiectivele companiei: in cazul in care cursurile de instruire sau cursurile de formare profesionala se muleaza „ca o manusa” pe planul strategic al companiei angajatii vor depune mai multe eforturi pentru a atinge obiectivele firmei si vor ridica performanta corporativă pe noi culmi. Atentie: pentru a se atinge un nivel ridicat de competitivitate activitatile de instruire trebuie sa ajute angajatii sa isi dezvolte atât măiestria tehnică, cat si abilitătile interpersonale, cum ar fi o comunicare eficientă, solutionarea litigiilor, bun management al calitătii, lucru in echipa.

- cresterea cifrei de afaceri si a profitabilitatii: participarea angajatilor la cursuri de instruire bine structurate si tinute de traineri profesionisti sau de personal din companie cu abilitati de formator ii va face pe angajati mai entuziasti in ceea ce fac si mai motivati sa presteze o munca de calitate, ceea ce in va face practic sa devina mai productivi.

Modalitatile de organizare a activitatilor de instruire pot imbraca diferite forme: instruire „in clasa”, mentorat, instruire asistata pe calculator, pachete pentru auto-instruire sau proiecte speciale de instruire. Indiferent de forma pe care o imbraca cursurile important este ca managerii companiilor să îmbrătiseze cu entuziasm ideea de instruire a angajatilor si sa prevada astfel de activitati atat in planul de afaceri al firmei cat si in buget.

Nu uitati: după încheierea unui ciclu de formare angajatilor trebuie să li se ofere oportunitati de a aplica competentele. Oamenii nu pot învăta cu succes abilitătile fără a practica la locul de muncă ceea ce au invatat.

Calificarea la indemana oricui

Un fenomen imbucurator in ultimii ani in Romania este acela al abundentei cursurilor de calificare profesionala. Ca urmare a lansarii diferitelor programe europene in tara au aparut numerosi formatori, capabili sa ofere servicii de instruire in domenii foarte variate.

Deoarece la ora actuala exista numeroase site-uri ale formatorilor dar niciun portal care sa cumuleze informatiile referitoare la oportunitatile de instruire ne propunem ca periodic, pe acest blog, sa oferim informatii utile celor interesati sa participe la cursuri de calificare sau la cursuri de instruire.