Cadrul legislativ al formarii profesionale a adultilor in Romania

Principalele acte normative care reglementeaza sistemul de FPA din România sunt:

·      Legea educatiei nationale nr. 1/2011;

·    Ordonanta de urgenta nr. 49/2014 privind instituirea unor masuri în domeniul educatiei, cercetarii stiintifice si pentru modificarea unor acte normative, ce adduce completari si modificari Legea educatiei nationale nr. 1/2011;

·    Legea nr 167/2013 pentru modificarea si completarea OG nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, precum si actele normative subsecvente OG 129/2000 (referitoare la normele de aplicare, metodologiile, procedurile, clasificarile si nomenclatoarele specifice), prin care sunt reglementate:

·      criteriile si procedurile de asigurare a calitatii programelor de FPA;

·      formarea profesionala, evaluarea si certificarea bazate pe competente;

·      evaluarea si recunoasterea competentelor dobândite în contexte non-formale si informale de învatare;

·  Codul Muncii (Legea nr. 53/2003), care are prevederi specifice cu privire la formarea profesionala în întreprinderi si care stipuleaza obligatia companiilor de a forma profesional personalul;

·      Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularii ocuparii fortei de munca, modificata prin Legea nr. 107/2004 si Legea nr. 580/2004, prin care sunt reglementate masurile active si pasive împotriva somajului;

·  Ordinul nr. 5204/2014 privind aprobarea Metodologiei de înscriere si înregistrare a calificarilor din învatamântul superior în Registrul National al Calificarilor din Învatamântul Superior (RNCIS)

·     Acte normative referitoare la formarea profesionala reglementata la nivel sectorial. Aceste reglementari pot sa se refere la continutul formarii, conditiile de acces la formare, furnizarea formarii, evaluarea si certificarea rezultatelor formarii.

Prin legislatia FPA din România au fost implementate principiile europene de baza referitoare la transparenta calificarilor si la recunoasterea competentelor si calificarilor, indiferent de contextul de învatare în care acestea au fost dobândite – formal, non-formal sau informal.

Autoritatea Nationala pentru Calificari, denumita ANC, este înfiintata în temeiul Legii educatiei nationale nr. 1/2011, se organizeaza si functioneaza, în conformitate cu prevederile art. 1 din Hotarârea de Guvern nr. 556/2011, ca institutie publica cu personalitate juridica, organ de specialitate în coordonarea Ministerului Educatiei si Cercetarii Stiintifice.

A.N.C. indeplineste urmatoarele misiuni:

a) elaborarea Cadrului national al calificarilor in concordanta cu Cadrul european al calificarilor pentru invatarea pe tot parcursul vietii si gestionarea Registrului national al calificarilor;

b) monitorizarea, evaluarea si controlul implementarii Cadrului national al calificarilor la nivelul institutiilor din sistemul national de calificari;

c) monitorizarea, evaluarea si controlul sistemului de educatie continua si formare profesionala continua.

A.N.C. are urmatoarele atributii:

a) propune Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale elemente de politici si de strategii nationale, proiecte de acte normative referitoare la sistemul national al calificarilor si la formarea profesionala a adultilor;

b) participa la elaborarea de planuri sau programe de interes national in domeniul calificarilor si al formarii profesionale continue;

c) elaboreaza, implementeaza si actualizeaza Cadrul national al calificarilor, asigurand integrarea tuturor nivelurilor de calificari profesionale si academice obtinute in contexte de invatare formala, nonformala si informala;

d) elaboreaza si actualizeaza periodic metodologiile si instrumentele necesare implementarii Cadrului national al calificarilor si formarii profesionale continue;

e) desfasoara activitatile si dezvolta instrumentele necesare monitorizarii, evaluarii si controlarii procesului de implementare a Cadrului national al calificarilor;

f) asigura referentierea Cadrului national al calificarilor fata de Cadrul european al calificarilor, precum si comparabilitatea sistemului national al calificarilor cu sistemele de calificari existente in alte state;

g) asigura realizarea tehnica, gestionarea si actualizarea urmatoarelor registre nationale: Registrul national al calificarilor, Registrul national al furnizorilor de formare profesionala a adultilor si Registrul national al evaluatorilor de competente profesionale;

h) coordoneaza si controleaza metodologic la nivel national descrierea calificarilor si inscrierea acestora in Registrul national al calificarilor;

i) asigura calitatea in implementarea Cadrului national al calificarilor si in formarea continua, prin elaborarea si aplicarea de metodologii, standarde si proceduri specifice, in colaborare cu institutiile interesate;

j) coordoneaza procesul de autorizare a furnizorilor de formare profesionala a adultilor, realizat de comisiile de autorizare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti;

k) acrediteaza centrele de evaluare a competentelor profesionale, organismele de evaluare si certifica evaluatorii de evaluatori;

l) coordoneaza certificarea evaluatorilor de competente profesionale;

m) avizeaza infiintarea comitetelor sectoriale si sprijina desfasurarea activitatii acestora, in conformitate cu prevederile Legii nr. 132/1999 privind infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului National al Calificarilor si al Formarii Profesionale a Adultilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

n) sprijina institutiile de invatamant superior in organizarea de studii de formare si dezvoltare profesionala continua;

o) propune spre aprobare Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului tarifele pentru serviciile de asistenta tehnica si/sau de specialitate privind: verificarea, validarea si aprobarea standardelor ocupationale si a calificarilor; elaborarea si validarea calificarilor; evaluarea si acreditarea centrelor de evaluare a competentelor profesionale, a organismelor de evaluare, a evaluatorilor de evaluatori si a evaluatorilor de competente;

p) elaboreaza metodologiile si procedurile de evaluare si certificare a evaluatorilor de competente profesionale, a evaluatorilor de evaluatori si a evaluatorilor externi, precum si normele metodologice de aplicare a acestor metodologii si le propune spre aprobare Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;

q) participa, alaturi de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului la elaborarea metodologiei pentru identificarea, evaluarea si recunoasterea rezultatelor invatarii in contexte nonformale si informale;

r) participa, alaturi de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si de alte ministere interesate, la elaborarea metodologiei de acordare a creditelor transferabile;

s) elaboreaza periodic rapoarte nationale privind implementarea sistemului de calificari din Romania;

t) publica anual un raport cu privire la propria activitate;

u) asigura informarea opiniei publice cu privire la functionarea sistemului national de calificari si la modalitatea de accesare si valorificare a informatiilor oferite;

v) publica manuale si ghiduri de bune practici, lucrari de sinteza in domeniul calificarilor si al formarii profesionale a adultilor;

w) concepe si implementeaza programe si proiecte nationale, internationale sau ale Uniunii Europene pentru indeplinirea misiunilor sale;

x) participa la derularea unor programe sau proiecte finantate din fondurile structurale sau de coeziune ale Uniunii Europene;

y) efectueaza activitati de transfer de cunostinte, formare, consultanta si asistenta tehnica in domeniul sau de activitate;

z) administreaza si gestioneaza resursele financiare alocate de la bugetul de stat si pe cele rezultate din venituri proprii.

Indicatori de referinta asupra educatiei si formarii adultilor in UE

Nivelurile de educaţie ale populaţiei europene adulte sunt adesea folosite drept reprezentare pentru cunoştiinţele şi competenţele disponibile în economie. Acest indicator este reprezentat prin intermediul nivelului educaţiei formale dobândite de către populaţia adultă.

În conformitate cu Ancheta Forţei de Munca UE , aproximativ 70 % din adulţii din Europa (cu vârsta între 25-64 ani) au absolvit cel puţin învăţământul secundar superior. Adulţii cu realizări educaţionale reduse (adică sub nivelul secundar superior) reprezintă mai puţin de o treime din populaţia europeană adultă. La prima vedere aceasta pondere “redusă” ii incantă pe multi dar acest procent corespunde unei populaţii de cca. 76 milioane de adulţi din UE.

În ceea ce priveşte datele referitoare la participarea adulţilor la educaţie formală, conform celui mai ridicat nivel de educaţie dobândită, în toate statele europene cei cu un nivel educaţional mai redus (şi anume aceia care au absolvit cel mult învăţământul secundar inferior) deţin cele mai reduse grade de participare. În medie, în UE, doar aproximativ 2 % dintre adulţii sub-calificaţi participă la educaţie şi formare formale, în timp ce gradul de participare al celor care au finalizat învăţământul secundar superior este de 6 %, iar pentru cei care au finalizat învăţământul superior de 12 %.

Analiza nivelului statal arată că în anumite state europene participarea adulţilor subcalificaţi la educaţie formală este în mod vizibil superioară mediei UE. De exemplu, aceasta este de aproape 6 % în Norvegia şi între 6 % şi 8 % în Belgia, Danemarca, Suedia şi Regatul Unit al Marii Britanii. Prin urmare, se pare că statele menţionate anterior sunt uşor “mai prospere” în atragerea populaţiei adulte sub-calificate în programe de educaţie şi formare formală.

Ancheta asupra Educaţiei Adulţilor oferă de asemenea câteva informaţii interesante referitoare la caracteristicile activităţilor de învăţare la care participă adulţii. Una dintre aceste caracteristici este numărul de ore de învăţare raportate de către cei care au participat la educaţie şi formare.

Programele formale sunt, în medie, semnificativ mai lungi decât activităţile de educaţie non-formală: numărul mediu de ore de învăţare per participant la educaţie formală este de 383 ore, pe când pentru educaţia şi formarea non-formală de doar 71 ore.

Exista variaţii importante intre statele din Europa. Numărul de ore de învăţare pentru educaţie şi formare formală este de departe cel mai ridicat în Germania (905 ore), şi este de asemenea superior în mod semnificativ mediei UE în Bulgaria (609 ore), Letonia (572 ore), Portugalia (543 ore), Austria (532 ore) sau Suedia (515 ore). În acelaşi timp, activităţile formale de învăţare din Regatul Unit al Marii Britanii sunt caracterizate de o durată relativ redusă: în medie, 121. Durata medie a activităţilor non-formale din Regatul Unit al Marii Britanii este aproximativ egală cu cea din Danemarca, Belgia, Spania sau Ungaria, unde activităţile educaţionale non-formale durează între 111 şi 121 ore.

În ceea ce priveste sumele de bani cheltuite de către cursanţii adulţi care participă la educaţie şi formare formala, în toate statele europene educaţia formală a adulţilor necesită investiţii financiare private mai mari decât activităţile de învăţare non-formale: cei care au participat la educaţie formală au cheltuit o medie de 603 EURO, în timp ce investiţia privată medie pentru educaţie şi formare non-formală era de doar 145 EURO.

Cheltuielile per participant la educaţie şi formare formală variază de la un stat la altul. În timp ce adulţii care au participat la educaţie formală în Belgia, Republica Cehă, Letonia, Olanda, România, Finlanda, Suedia şi Turcia au cheltuit, în medie, numai o sumă de până la 400 EURO, cursanţii din alte câteva state europene au raportat investiţii financiare private mult mai mari. In Romania se cheltuie doar 294 EURO spre deosebire de Austria unde cheltuiala este de 1.454 EURO. 

Particularitatile invatarii la adulti

În ciuda adevărului aparent, învăţarea adulţilor este un domeniu relativ nou de studiu. Domeniul învăţării adulţilor a fost abordat pentru prima dată de Malcom Knowles. El a identificat următoarele caracteristici:

·   Adulţii sunt independenţi şi motivaţi. Ei nu participă la un curs fiindcă sunt îndrumaţi sau “impinsi de la spate” de cineva. De aceea cei care ii instruiesc trebuie să fie facilitatori pentru ei, şi să-i directioneze spre activităti care sunt in concordantă interesul lor. Formatorii trebuie să le arate participanţilor modul în care cursul îi ajută să-şi atingă obiectivele.

·  Adulţii au acumulat o bază de cunoştinţe şi experienţe de viaţă în care sunt incluse şcolarizarea anterioară, activităţi legate de muncă precum şi responsabilităţi familiale. Ei au nevoie să lege învăţarea de această bază de cunoştinţe/experienţe. Formatorii trebuie să “extragă” din experienţa şi cunoştinţele participanţilor pe cele relevante pentru tema propusă. Ei trebuie să relaţioneze teoriile şi conceptele cu participanţii şi să recunoască valoarea experienţei acestora pentru învăţare. 

·     Adulţii sunt orientaţi către scop. Când se înscriu la un curs ei ştiu ce obiective vor să atingă. Prin urmare ei apreciază un program de instruire care e bine organizat şi are elemente clar definite. Formatorii trebuie să le arate participanţilor cum îi va ajuta acest curs in atingerea obiectivelor proprii.

·     Adulţii caută relevanţa. Ei trebuie să vadă motivul pentru care trebuie să înveţe ceva. Ceea ce învaţă trebuie să aibă valoare pentru ei şi să fie aplicabil la locul de muncă sau în alte activitati pe care le desfaşoară. Prin urmare, formatorii trebuie să identifice obiectivele participanţilor adulţi înainte de începerea cursului.

·     Adulţii sunt practici concentrându-se pe acele aspecte ale unei lecţii care le sunt cele mai folositoare la locul lor de muncă. Ei pot să nu fie interesati de cunoştinţe doar de dragul cunoştinţelor. Formatorii trebuie să le comunice în mod explicit participanţilor cum le va folosi această lecţie in activitatea lor.

·      Ca toţi cei care învaţă adulţii au nevoie de respect. Chiar dacă nu sunt experti in domeniul in care se instruiesc adulţii au adeseori o bogată experientă de viată. De aceea aceştia trebuie trataţi ca egali în experienţe şi cunoştinţe şi trebuie să li se permită să-şi exprime opiniile în mod liber.

Mergand mai departe, in educatia adultilor ar trebui să tinem cont de următoarele principii ce rezultă în mod direct din acele diferenţe dintre pregătirea adulţilor şi cea a copiilor dupa Robert W. Lucas:

-  Legarea instruiri de locul de muncă;

-  Conceperea programului astfel incat să fie  antrenant;

-  Tratarea cursanţilor ca adulţi;

-  Aprecierea cunoştinţele şi experienţa participantului;

-  Implicarea participanţilor în activităţi;

-  Păstrarea unei atitudini flexibile şi adaptabile;

-  Crearea unui mediu ambiant motivaţional şi funcţional.

Ori din ce punct de vedere am analiza educatia adultilor, ea se raportează mereu la capacitătile de invătare ale acestora. De aici si unul din principiile fundamentale ale educatiei permanente: a invăta să fii capabil să inveti, să-ti dezvolti la maximum capacitătile.

Bariere in comunicare educationala

Cand iti incepi cariera de trainer si ai in fata ta o sală de curs in care se află un număr de 20-25 de persoane nu este simplu, mai ales cand cei din sală nu sunt foarte atenti la ceea ce incerci să le spui. Dacă lucrurile nu decurg asa cum ti-ai dori ar trebui să te gandesti rapid dacă nu cumva există anumite bariere in comunicarea ta cu cei din sala de curs.

Procesul de comunicare educatională, făcând parte din procesul de comunicare în sine, se loveste de aceleasi bariere ce pot interveni si modifica, perturba sau chiar bloca orice proces de comunicare.

Cele mai frecvente bariere în comunicare sunt:

Bariere introduse de emiţător

- nesiguranta asupra continutului mesajului;

- comunicarea trunchiată a unor mesaje, mesaje cu sensuri ascunse;

- presupuneri neexplicite sau false presupuneri, care pot genera receptarea unor semnificatii diferite de cele intentionate de emitător. Realitatea este percepută diferit de catre fiecare individ;

- alegerea unui mesaj nepotrivit pentru participantii la curs.

Bariere introduse de receptor

- limitele individuale (de educatie sau chiar defecte psihice / fizice ale participantilor);

- negativism în atitudini si comportament.

Bariere care ţin de emiţător şi receptor

- incompatibilitate intre emitător si receptor.

Bariere externe

- lipsa canalelor de comunicare;

- timpul şi circumstanţele nepotrivite (ora nepotrivită pentru comunicare sau intervalul insuficient al comunicarii);

- interferentele – evenimente care tin de natura mediului sau de prezenta altor surse mai puternice si care pot perturba atentia receptorului;

- distanţa prea mare sau prea mică între emiţător şi receptor;

- insfrastructură necorespunzătoare (mijloace tehnice cu functionare defectuoasă sau legate de mediul ambiental, inclusiv temperatură sau iluminare)

De multe ori pierderile din procesul de comunicare educativă se datorează mai multor diferentieri între emitator si receptor: diferenta de sistem de cunostinte, diferente de rol, stare afectivă, motivatie, statut social sau trăsături de personalitate.

Dacă vrei să ai succes in cariera de trainer primul lucru pe care trebuie să il faci inainte de a incepe un curs cu o grupă nouă este să evaluezi rapid persoanele din sală si să iti faci o strategie de lucru care să permită eliminarea eventualelor diferentieri între emitator si receptor.

Si nu uitati: un comportament prea încordat al emitatorului poate conduce la stări conflictuale si la dezvoltarea unui comportament de aparare al receptorului !

Particularitati ale managementului educational

Managementul desemnează stiinta, arta si tehnica de a conduce intr-un mod eficient activitătile desfăsurate pentru atingerea unor obiective.

Managementul educational este stiinta si arta de a pregati resursele umane, de a forma personalitati potrivit telurilor urmărite de societate si acceptate de individ. Managementul educational este o stiintă utilă celor implicati in procesul de invătămant pentru a fi eficienti si productivi in relatiile educationale, in stimularea transformării la nivelul personalitatilor, atat a elevilor, cat si a cadrelor didactice. El reprezintă o  metodologie de abordare integrată si strategică a activitatii de educatie si a ansamblului de principii, functii si norme de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ.

Managementul educational tratează diferentiat modul de actiune in functie de nivelul la care este aplicat, respectiv:

- macro: la nivelul sistemului de invătămant, regăsit in politicile educationale nationale, europene (management la nivel de minister sau inspectorate);

- intermediar: la nivelul institutiilor scolare (managementul unitătii de invătămant);

- micro: la nivelul clasei de elevi (managementul educational al clasei de elevi).

Dacă la nivel macro mamagementul este asigurat  atat de politicieni cat si de cadre didactice la nivel intermediar si micro, managementul educational este asigurat numai de cadrele didactice. In toate legislatiile educationale europene este prevazut ca directorul scolii sa fie cadru didactic. Există totusi si o exceptie in cazul educatiei adultilor organizată de către formatori autorizati, caz in care de cele mai multe ori conducătorii sunt manageri dar nu si cadre didactice.  

Managementul sistemului educational si al institutiilor de invătămant cuprinde: definirea obiectivelor sistemului educativ, asigurarea cadrului legislativ-normativ, proiectarea retelei institutionale, elaborarea tematicii invătării, formarea personalului de conducere si instruire, elaborarea principiilor de evaluare monitorizarea si corectarea sistemului de invătămănt.

Managementul clasei înseamnă a utiliza un set de instrumente de gestionare a relaţiilor dintre profesori şi elevi pe de o parte, şi dintre elevi pe de altă parte. Acest set de instrumente este oferit profesorilor şi învăţătorilor pentru a le facilita munca şi pentru a-i ajuta să construiască un mediu de muncă sănătos.

Managementul clasei se concentreaza pe atingerea urmatoarelor obiective:

- reducerea stresului pe care îl presupune munca în şcoală, prin gestionarea eficientă a problemelor de disciplină şi a relaţiei cu elevii.

- protejarea sănătatii emoţionale a copiilor şi asigura dezvoltarii armonioase.

In cazul educatiei adultilor aceste obiective isi pierd din importanta deoarece stresul lectorilor este redus in cazul relatiei cu adultii iar problema sănătatii emoţionale a adultilor instruiti dispare.

In schimb apar probleme de altă natură datorită dificultatilor pe care uneori adultii le au in asimilarea informatiilor.

Conceptul de educatie a adultilor

Educaţia adulţilor nu este deloc un concept nou. In 1976, la conferinţa generală UNESCO educaţia adulţilor a fost definită ca „un ansamblu de procese organizate de educaţie cu un conţinut şi metode specifice, formale şi informale prin care se prelungeşte educaţia iniţială, prin care persoanele considerate adulte îşi dezvoltă aptitudini, îşi îmbogăţesc cunoştinţele, îşi ameliorează calificarea profesională, îşi reorientează atitudinile şi comportamentele ca urmare a dezvoltarii personale”. 

 

Educaţia adulţilor este radical diferită de educatia scolară datorita schimbarilor care se produc intr-un individ de a lungul timpului. Multi specialisti consideră că dezvoltarea individului poate fi divizată în două în două mari etape:

- una care se întinde până în jurul vârstei de 24/25 de ani si care este vârsta educatiei şi formării generale şi profesionale;

- a doua etapă, care acoperă restul vieţii, consacrată carierei profesionale în care individul pune în valoare ce a asimilat în prima perioadă.

In mod evident educaţia adulţilor se adreseaza celei de a doua perioade în care individul incearcă sa pună în valoare ce a asimilat în prima perioadă, dar pentru a face acest lucru intr-un mod competitiv, are nevoie de un sprijin suplimentar. Spre deosebire de copil, adultul nu are insă nevoie de achiziţia unui volum mare de cunoştinte ci de imbunătătirea anumitor cunostinte si mai ales de a dobandi noi deprinderi si noi aptitudini utile in muncă si pentru integrarea lui in societate.

 

Datorita experientei de viata, adultul judeca educatorul si procesul de invatamant altfel decat un copil. Cei care organizeaza cursuri dedicate adultilor trebuie sa tina cont de factorii care influenteaza invatarea la adulti:

- strategiile de transmitere a informatiilor

- stilurile de invatare

- mediul

- motivatia

- varsta

- experienta, cunostintele

 

In plus, atunci cand elaboreaza planul de invatamant trebuie să tina cont de următoarele aspecte:

- adultii au nevoie să ştie de ce trebuie să înveţe un anumit lucru;

- adultii învaţă mai bine experimentând;

- adultii învaţă cel mai productiv atunci când subiectul constituie pentru ei o valoare cu aplicabilitate imediată;

- adultii trebuie implicaţi în planificarea şi evaluarea activităţii lor;

- adultii sunt mai interesaţi de subiecte care se referă la profesia sau la viaţa lor personală.

 

Mai multe informatii legate de educatia adultilor puteti gasi pe siteul: www.e-calificare.ro